Aproape orice om de pe aceasta planeta poate fi considerat muncitor, intr-un fel sau altul, insa doar cativa dintre acestia se pot numi mestesugari. De foarte multe ori nu ne gandim la manageri ca la niste artizani, dar, la fel ca niste adevarati mestesugari, liderii foarte buni isi fac treaba cu atentie, fara sa lase lucrurile la voia intamplarii.

Il vrem azi exemplu pe Sam Abell, un fotograf profesionist, care, atunci cand compune o fotografie, incepe sa o gandeasca incepand cu „straturile” din fundal, ajungand progresiv la cele din prim plan, punand in acelasi timp accent pe felul in care se intrepatrund si relationeaza toate „straturile” intre ele.

Spre deosebire de un fotograf amator, care acorda importanta doar subiectului in sine (de foarte multe ori fara a observa macar ce se afla in spatele acestuia), Sam Abell incepe compozitia din cel mai indepartat plan al imaginii si construieste mai departe de acolo. Ce sfat i-a dat tatal sau inca de la prima lui fotografie? „Compune si asteapta, Sammy! Compune….si asteapta! Creeaza-ti fundalul si rama tabloului si elementul dinamic pe care vrei sa il surprinzi o sa se incadreze singur in rama. Vezi un marinar care arunca o franghie? Nu o urmari, ci lasa franghia sa vina singura la tine.”

Poate ca pare mai mult o lectie de fotografie, insa gandind mai profund la acest indemn „Compune si asteapta!” va veti da seama ca nu e doar atat.  Managerii, la randul lor, se impart in mai multe categorii, de la amatori, pana la cei mai reflexivi artizani ai domeniului. Cei mai asumati dintre ei au credinta ca marile oportunitati trebuie construite si atunci, vor munci si vor dezvolta totul, inclusiv echipa, incepand de la imaginea din fundal, pregatind fiecare etapa pentru aducerea esentialului in prim plan.

Faceti din metoda „from the back layer to the front” o obisnuinta, si veti vedea cum ultima piesa a tabloului va aparea in cadru la momentul potrivit.

Intreg articolul scris de Hal Gregersen in HBR, aici.